Maindebraba

Maindebraba

Mereu am crezut ca fiecare dintre noi are, fata de sine, datoria de a (re)gasi valorile care l-au format. Cand spun valori, ma refer la curiozitati. La acele momente de zbucium interior din adolescenta, acele fantasme intelectuale, acei idoli intangibili care plasau in noi intrebari despre viata, moarte, dragoste, despre bine si rau, si tot ei ne dadeau raspunsurile. Acele entitati au stat la baza formarii noastre ca oameni si, chiar daca le-am ingropat in ganduri si griji, in preocupari legate de familie, cariera si societate, ele s-au luptat tot timpul pentru a iesi la suprafata. Au avut grija sa ne aminteasca, din cand in cand, care sunt lucrurile care ne fac fericiti, hranindu-ne intelectual si spiritual. Pentru mine, idolii au reprezentat Eliade, Cioran, Gide – ca sa-i numesc pe cativa.

Cand am decis sa ma inscriu la Masterul de Istoria Artei a fost tocmai pentru a regasi acele valori.  Am vrut sa descopar lucruri noi, capabile sa ma tina captivat timp de ore intregi si care sa ma redea realitatii mai viu, mai puternic, mai autentic.

Ma aflam intr-o situatie comuna multora. Petreceam zilnic peste 9 ore la birou, ma pierdeam in probleme administrative si discutii formale si uitam, perioade indelungate, sa fac lucruri dedicate, cu adevarat, mie. Cand am parasit agentiile mari si multinationalele, aveam un plan: sa creez mediul de lucru pe care nu l-am gasit in niciun job.  Voiam un loc al meu, inovator si inventiv, care sa ii inspire pe toti cei care ii treceau pragul, iar mie sa imi permita sa ma ocup de lucrurile care consider ca au, cu adevarat, insemnatate. Cred ca m-am descurcat destul de bine in a crea acest mediu, dar, m-am uitat pe mine. Mi-a scapat, pur si simplu, faptul ca lucrurile importante se indepartau de mine, iar eu nu mai aveam timp sa citesc, sa scriu si sa imi raspund la intrebari. Cei doi ani in care am urmat masterul au reusit sa-mi redea, in parte, lucrurile care imi lipseau.

(Recomand tuturor celor care se regasesc in descrierea de mai sus sa incerce sa isi intoarca privirea spre lucrurile care conteaza cu adevarat. Metoda, o alege fiecare. Poate fi un master, un curs, o carte sau chiar o persoana care are puterea sa invie aceste valori.)

Contrar asteptarilor, cursurile nu privesc arta dintr-o perspectiva pur istorica, ci mai degraba urmaresc amprenta pe care arta a lasat-o asupra societatii pe parcursul intregului proces evolutiv. Mi-am dat seama ca postmodernismul nu a fost finalul unui fenomen de transformare a artei, a fost un inceput. Am mai aflat ca aparitia perspectivei in pictura a aparut abia in secolul XIV pentru ca pana atunci individul, ca specie, nu atinsese performanta cerebrala de a-si organiza in minte perspective pe care sa le reproduca ulterior; abia in Renastere acest lucru a fost posibil. Daca ne apropiem si mai mult pe scara timpului, mi-am dat seama, cu uimire de fiecare data, ca saltul facut de omenire in ultimii 70-80 de ani depaseste sute de ani de evolutie si ca educatia si tehnologia ultimei decade a accentuat simtul artistic al omului si l-a organizat in jurul unor valori estetice.

Unul dintre cele mai importante lucruri cu care plec de pe bancile universitare este intarirea unei constatari pe care o am de multa vreme, aceea ca timpurile actuale permit fiecarui consumator de arta sa se transforme intr-un creator. Fie ca vorbim despre fotografie, pictura, literatura, video, film etc., blogging-ul si retelele sociale dau tuturor oportunitatea de a concura cu artisti de talie mondiala. Din apartamentul sau, orice tanar talentat la pictura isi poate arata arta intregii lumi.

Ce am invatat in urma masterului? Ca arta se schimba in fiecare zi.

Ce ma face curios? Cum va arata arta maine, peste 1 an, peste 10.

Please follow and like us:

Leave a reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>